Cartea zilei

Ernesto Sabato – Inainte de tacere

Conu’ Basescu fata cu re-ce-si-u-nea

Refulatu’ de la Cotroceni a dat iar pe-afara, de data asta pe domeniul Guvernului.
Cred ca de fapt o invata pe a’ mica, EBa Tupeu, sa desparta cuvantul in silabe, sa nu-si faca de ras tatucu’ pe cele meleaguri indepartate. Trop tard, mon cher, cum zic bruxellezii.
Mie mi-e sa nu se rataceasca trufandaua de beizadea moderna, caci fiind mneaei Paris de Romania sa nu se creada europarlamentar pe malul Senei (taman in Place Pigalle, eventual), cu escala la Anvers. La Bbbrrrxll, birjar, la Bbbrrrrxll, ca-mi sta bine boneta de mariner! Chiar, de ce nu s-o fi costumat demoazela in capitan de vas? Oricum, pariasem cu cineva ca in 2-3 zile se uita povestea cu uniforma militara. Si de ce nu? Pe cei care s-au jertfit purtand-o i-am uitat de mult. Ce mi-e fufa de Bamboo, vajnica rumegatoare de ‘iarba’, ce mi-e Generalul Averescu? Cauta pe Google, nea Traiane, sa afli si mata cine-a fost si ce-a facut si de ce s-au ‘sifonat’ unii ca ti-ai imbracat odoru’ in uniforma!
Ca Romania nu-i a mea si nici a voastra, ci a urmasilor si a urmasilor urmasilor lui Basescu!

Jalnica imaginea ministrilor care stateau cu capul in pamant ascultand indicatiile pretioase; asa mi-au amintit de alde Dinca, Bobu si alte poame, ca doua pastile de colebil nu mi-au fost de-ajuns. Iar grija principala a Baselului in contexul educatiei (si cu E mare si cu e mic, ca-i sunt amandoua sublim de necunoscute) era penuria de ospatari. Deh, macar pe vremuri consilierul era vel Paharnicul, vrednic sfatuitor al lui Voda. Acum e direct Paharul. Hac!

Plus ca avea un cui in pantof ramas de la ultima vizita la BNR. Mama lui de ciocan, de nimic nu-i bun! Unde esti tu, nea Nicu Cizmaru’, sa-ti ajuti urmasul in lupta cu agenturili de dreapta-stanga si-mprejur?

PS. Si totusi, de ce nu iese PDS-ul de la guvernare? Asa de multa foame au adunat in patru ani?

Tara de cacat …. criza de cacat….

Care criza?!!

Dar daca …

Daca nu S-ar fi nascut acum 2000 de ani … ci peste cateva zile? L-ar mai urma cineva? Ar aparea vreo stire , s-ar scrie prin bloguri …? Ar putea trece de granite, printre armate, guerille, tabere de refugiati? Ar trece de scannerele din aeroporturi? S-ar mai multumi cineva cu Trupul si Sangele? S-ar transmite predicile in direct? Ar schimba cineva programul ca Sa-l vada, renuntand la meci, la telenovele, la barfele mondene? Ar umple stadioanele? Ar porni toti prin traficul nebun doar ca sa ajunga la El?

AR MAI CREDE CINEVA?

De asta nu Se mai naste. Niciodata.

M-am defectat

Constat cu surprindere ca mi s-a terminat empatia. Oare unde pot face un refill? Dar de ce sa fac? La ce-mi folosea, de fapt? Zau daca mai stiu.

Si am mai uitat ceva: de ce ma bucuram cu ani in urma ca vine Craciunul?

Despre nimic …

Am un chef nebun sa scriu. E prima ‘(quasi)pauza’ dupa mult… mult timp si as vrea sa astern cateva randuri. Dorinta e ciudata, pentru ca nu e vorba ca am ceva anume de spus, pur si simplu, vreau sa tastez. Asta fac oricum zilnic, dar e ‘la impuse’. Am luat-o asa rau razna? Imi amintesc de Charlot, in ‘Timpuri noi’, cand lucra la banda rulanta, ca nu se mai putea opri din ‘insururbat suruburi’ (v-am zis eu ca nu am nimic in cap!).

Gata pauza … mai am de lucru si apoi ma asteapta un drum prin infernul traficului bucurestean. Dar nu e vorba doar de trafic. De la o vreme nu-mi mai suport semenii. Ce-i drept, agresivitatea, rautatea gratuita, invidia, lacomia, minciuna, hotia etc. intalnite la tot pasul arata ca nici ei nu se mai suporta unii pe altii.

Cand nu ai astampar …

Noroc pe mine, azi am mers la munca, toata lumea se distreaza la Vama Veche si eu … Cladire imensa, pustie, doar alti doi rataciti doua etaje mai jos, oricum s-au evaporat cu prima ocazie … Nimeni sa-mi planga de mila.

Ia sa si muncesc, daca tot am batut drumul pana aici (si ce drum) … intru pe PC-ul sefului (noului sef) … e ‘la comun’ , toate PC-urile sunt in retea si cu parola ‘decodata’, pentru ca lucram cam pe aceleasi fisiere adeseori, plus ca al lui are instalata imprimanta cea hoata si trebuie sa fie mereu aprins. Deci nu comiteam nici o infractiune, sa fie clar, nu scotoceam, pentru ca oricum nu credeam ca e nimic interesant (altfel, cine stie … :D ). Si cat printeaza monstrul sa pun niste muzica – nu stiu ce gusturi are sefu’ dar eu i-am dat majoritatea melodiilor -deci nu asteptam surprize nici in sectorul asta, mai ales ca le asculta mereu. Ia sa dam drumu’ la sonor ca e pe mute … winampu’ … aha playlistul plin … dar stai -nu e Sting! O lista de fisiere cu titluri naspa: numai cifre. La naiba, sper ca nu sunt manele! Click pe un titlu la intamplare si … jur ca in cladirea goala gemetele se auzeau cu ecou, amplificate de mii de ori … sunt sigura ca le-a auzit si portarul de la parter … Io-te domne ce facea sefu’, de ce parea el deranjat de cate ori ii prezentam cate un raport. Normal ca il deranjam … ca era ‘intreruptus’

De aia vine el primu’ la munca. Si stai sa vezi de acum inainte ore suplimentare, ca se insoara, nu mai poate studia omu’acasa .

Bun … trecem peste … termin raportul … il las pe masa sefului (ma gandesc fugar ca a atins pe-acolo si prin alte parti cu aceeasi mana) fug la mine in birou (dupa o escala la chiuveta-apa-sapun), la PC-ul meu cel pur si neprihanit … tot ‘la comun’, deh … si las pe Desktop un fisier word intitulat ‘pentru sefu’ , care contine urmatorul mesaj (stiu eu ce stiu -de parca nu vad cine intra si cand, fara sa fiu geniul calculatoarelor):

‘Sefu’, daca ajungi inaintea mea vezi ca ti-am lasat pe masa raportul pentru sefu mare, ai in dosarul verde scrisoarea pentru XY, da o apostila, iar draftul de proiect il gasesti la mine in my documents, in folderul firmei Z. Vezi sefu? voi va distrati in vacanta si eu munceam, nu ma jucam pe net sau priveam filme xxx. O prima, ceva?’

Ce ziceti? Prima sau imi caut de lucru incepand de luni? Eh, poate ajung inaintea lui la munca.

Drum bun, cale batuta …

Mda, Cioroianu si-a dat demisia. Era singura lui sansa sa faca ceva pe placul tuturor. Un simplu exercitiu de imagine … campanie electorala … bine ca si-a dat-o, dar tot mi-e sila. Sa se retraga in desertul egiptean si sa tina post … pana ajunge la 26 de kg.

Prea tarziu pentru onoare, domnule ex-ministru.

La ce bun?

Un detaliu mi-a ramas ca un cui inrosit in memorie. Dincolo de povestea trista a unui om ucis de disperare, mi s-a imprimat pe retina numarul 26. Atat cantarea Crulic cand a murit …

Cat de neajutorat trebuie sa se simta un om sa se infometeze in halul acesta, sa-si dea foc in fata institutiilor care fac universul kafkian sa para idilic, sa te arunci de la etaj cu pruncul in brate …

Si? Dupa o glorie macabra, cand devii stirea zilei si vuiesc ziarele, televiziunile isi ridica ratingul pe noi culmi de succes(uri), politicienii iti folosesc in mod nerusinat numele in campanie, ei, vinovatii, isi duc mai departe viata lor de imbuibati, fura in continuare, distrug destine in continuare. Pentru ca nimic nu-i va opri, decat moartea.

Nu victimele trebuie sa plateasca, ci vinovatii. Mi-e teama de ziua cand vom incepe sa ne facem dreptate singuri, caci cu siguranta nu o vom gasi in (in)justitia romaneasca. Si ziua nu e departe. Intr-o zi, un parinte disperat ca i se stinge copilul, desi ar putea fi salvat de un simplu formular, va face moarte de om. Adica nu de om … ca astia nu sunt oameni.

Aroma cafelei

… ar trebui sa ma trezeasca. Dar cafeaua e leac pentru oboseala, nu si pentru lene.

M-am refugiat din calea invaziei NATO, am sacrificat cateva zile de concediu si, cum in afara de 2-3 drumuri in oras (nu le-am putut evita) altceva nu am programat, ar trebui sa profit si sa invat. Eventual sa ma apuc de curatenia de Paste, caci nu voi avea liber pana atunci. Acest ‘eventual’ spune tot – n-ai sa vezi!

Ma innebuneste primavara de afara, am cativa pomi infloriti la fereastra care nu ma lasa sa uit de ea.

In rest – M. a plecat la rude, S. desi ar trebui sa treaca pe la mine nu cred ca o va face in aceast week-end, L. m-a sunat ieri, nu-l mai aud curand, am fentat vreo doua invitatii duminica … deci am toate conditiile, iar eu pierd vremea pe net.

(Mda, documentar interesant pe NG. Desteapta cioara aia)

Discutie periodica:

‘ – Cu cine votezi?

- Cu nimeni, nu votez.

- Foarte rau, au murit oameni ca tu sa-ti exerciti dreptul la vot! (spus pe un ton inchizitorial, eu ar trebui sa simt vinovatie, pamantul sa se deschida, sa ma inghita, dar imi aduc aminte ce facea ea in decembrie ‘89, si ce faceam eu, si furia creste …)

- Ba nu, au murit ca eu sa-mi pot exercita dreptul sa aleg cine sa ma reprezinte. Voi vota atunci cand voi avea pe cine. A vota un hot, de dragul de-a vota, e complicitate. ‘(aici ar trebui sa se simta ea vinovata … nu-mi iese, normal).

Ia mai slabeste – ma! cand tac-tu era ambasador pe vremea lu’ Ceasca nu mai sustineai asa tare democratia, iar acum votezi cu ala ca e neam cu amica ta si stii ca va pune o pila pentru tine, sa ajungi sefa, sa pleci in strainatate la specializare etc.! (da, da, chiar am spus- o! :D ). A facut bot – macar am avut liniste pana la plecare. Din pacate nu ramane suparata, oricat m-as stradui, ca trebuie sa ma roage mereu cate ceva. Of, of, sunt o victima a capitalistilor …

Simpla, neagra:

cafea

PS. La opt mai am un motiv de pauza -sting lumina!

« Previous entries Pagina Următoare » Pagina Următoare »